fricile mele se trezesc
pătrund în camera-mi goală
pieptănându-mi pletele
se ascund
stau până în zori cu
degetele ascuțite
în fereastră gata
gata să îmi muște
din suflet
fluturi/păianjeni zboară
liniștiți purtând
copite ruginite
îmi acoperă ochii…
fricile mele se adapă din cupa nebuniei
ortăvindu-mi florile de iasomie
(o să mă destram)
o să mă destram îmi zic iau
securea și îmi retez piciorul stâng
rostogolindu-l peste fricile mele
care îngenunchează
gemând…
vezi mai multe poezii de: dorina neculce
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
carmen, Adina, mirela multumesc pentru semnul lasat! cu drag
dorina neculce (autor)
luni, 31 august 2015
Sensibila scriere,
felicitari
mirela
luni, 24 august 2015
Ce final apoteotic !
Ca intotdeauna, poeziile tale sunt pline de farmec...mistic :)
Felicitari !
Adina Speranta
duminică, 23 august 2015
Fricile tale devin ale mele/ Parcă le văd cum încearcă-n perdele/Să se strecoare pe fir de lumină/Sunt îngrozită... la mine-o să vină... Ai reușit să-mi transmiți ceea ce ai trăit!
Ina M.
duminică, 23 august 2015