Ia-ți focul din pustiu, ca amintire
Și fumul parfumatului război,
Căci ochii tăi nu pot cuprinde ploi,
Nici roua iasomiilor, emire!
O clipă cere-i lui Alah - răgaz,
Ca apa unei oaze în destin,
Că parcă sângele devine vin,
Adus Seherezadei, din Schiraz*.
Shamshirul* se preschimbă-n semilună
Cu nimbul auriu, ca de șofran,
Îți fură răsuflarea din caftan
Și-o duce între nori, să o apună.
O lampă fermecată se aprinde
Și-ți scapără privirii, pe furiș,
Mirajul rotitorului derviș*,
Când sufletul de tine ți-l desprinde.
Îl suie stelei călăuzitoare
A versului poetului sufit*.
În cinstea ta, migdalul s-a albit,
Ca un mihrab* înveșmântat în floare.
* Schiraz - oraș persan, renumit pentru poezie și vin (apreciat înainte de instaurarea regimului islamic strict)
* shamshir - sabie persană curbată
* derviș - ascet musulman, aparținând ordinului sufi, care practică dansul rotitor ca formă de meditație, de comuniune cu Dumnezeu (Alah)
* sufit - adept al sufismului, doctrină bazată pe ideea unei iubiri reciproce între Dumnezeu și oameni. Poeți sufiți renumiți: Rumi și Hafez.
* mihrab - nișă în moschee, bogat ornamentată și orientată spre Mecca, arată direcția rugăciunii.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.