Mă rătăcisem prin podul amintirilor noastre
și m-am împiedicat de-un dor...
Era și zâmbetul tău pe-acolo
dar eu m-am grăbit și-am plecat mai departe.
Recunosc că fiecare an pierdut fără tine
mi-a adăugat un plus la cântar...
Uneori te văd în preajmă cu ochii de păsări
în căutarea paradisului pierdut.
Alteori te-nchipui călare pe timp trecând,
printre anii mei cei tineri și neliniștiți.
Dar a mai rămas puțin, și cuvintele mele
le vei putea agăța în meri primăvara.
Atunci va cădea un fulger de-argint peste zare
și fiecare mugure ți se va părea un sărut...
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.