Stând în celula minții mele,
Cu sufletul netrebnic.
Aștept acea clipă a morții
La scaunul electric.
Le-am spus și oamenilor: ”Luați
Trupul meu, vă rog.”
Degeaba mai clipesc, deja
Sufletul mi-e orb.
Deloc nu văd, ci numai simt.
Întreb: ”Cine plânge?”
Palmele-mi transpiră sec,
Din ochi îmi curge sânge.
E tot mai greu, e tot mai greu,
Mi-e viața o ispită.
Nu plânge tu, cea care ești
Femeia mult iubită.
Eu vin, eu plec, rămân aici,
Cu tine pretutindeni.
Nici timpul nu ne-o despărți,
Cum n-o va face nimeni.
Și dacă plângi, te rog, n-o fă,
Să iei un strop din mine.
Și cântă-mi viața peste tot
Cum încă aș fi bine.
Și ia-mi și lanțul de la gât,
Prea trista mea brățară.
Aruncă-le spre cer, te rog,
Și uită-mă o seară.
În mintea mea, pe veci închis,
Mi-e viața o minciună.
Iar dacă-i vis, te rog din nou
S-o trăim împreună.
Poate vom fi cândva un val,
Ce marea îl răzbate.
Sau stele vii, cu ochi și răni,
Cu umbra lor prin noapte.
Eu nu-ți promit însă nimic,
Îmi ai sufletul veșnic.
Când singură te vei simți,
Să-l strângi la piept ca sfeșnic.
Mi-e dor puțin, poate mai mult.
Da, dorul mă încearcă.
Mi-e dor să-mi stai pe brațul drept
Și legănați în barcă.
Să fim și noi în ritmul ei,
Iar ritmul ei să fie.
Iubirea noastră pe pământ
Și-apoi în poezie.
Și dacă, totuși, dorul greu
Ne-obligă sufletesc.
Eu vin din morți, cu trupul frânt
Să-ți spun că te iubesc.
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sfeșnicul nu se strânge la piept, dar luminează, iar mesajul e ca ”Ea” să îmi strângă la piept sufletul, lumina.
Balan Tiberiu (autor)
luni, 05 septembrie 2016
Mai clipesc, dar sufletul e orb, eu vin, eu plec, rămân aici...ești foarte nesigur, dragul meu confrate.
Și dacă plângi, te rog, n-o fă...?!
Eu nu-ți promit însă nimic,
Îmi ai sufletul veșnic.
Când singură te vei simți,
Să-l strângi la piept ca sfeșnic.
Nu promiți, dar aduci asigurări. Sfeșnicul se strânge la piept ??
Mi-e dor puțin, poate mai mult.
Da, dorul mă încearcă.
Mi-e dor să-mi stai pe brațul drept
Și legănați în barcă.
Cred că ar trebui să fii mai atent la mesajul pe care-l transmiți. Te mai aștept, cu mai multă siguranță în vers.
Deocamdată NU!
Considerație...
CRITICUL BLIND
luni, 05 septembrie 2016