S-a trezit devreme domnul
Şi-mbrăcat în pijamale,
N-apucă să-şi curme somnul,
C-o porni în graba mare
Să se uite dacă-n ghete
E ceva, sau doar regrete.
Fu cuprins de grea mirare
Când ajuns până pe hol,
Nici halva, nici portocale,
N-a găsit de protocol.
Doar ascunsă de-o mănuşă,
Pare-se că-i o cătuşă.
Scărpinându-se în cap,
Chiar şi fără să-l mănânce,
Mintea lui o luă la trap
Şi-i venea deja a plânge,
Cugetând că DNA-ul
Îl va vizita la anul.
Între timp văzu pitită,
Chiar acolo, după ghete,
O cravaşă dichisită,
Finisată pe-ndelete,
Cu un sfichi de fire groase
Împletite din mătase.
Mai atent privind de-acuma
La perechea de cătuşe,
Observă-ntre ele una,
Cum să spun, mai jucăuşe,
Cu blăniţă lucitoare,
Rozalie de culoare.
Când era uimit mai tare
Şi vroia ceva lumină,
Fu cuprins de-o mână moale
Şi-ndrumat, uşor, să vină,
După doamna cea golaşă.
Cu cătuşe şi cravaşă...
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.