Ghetele stau la fereastră
Lustruite viguros
Toți așteaptă să primească
Un cadou mai valoros.
Nu banane, portocale,
Bombonele sau rahat,
Toate astea sunt banale
Vremurile s-au schimbat.
Doamna și-ar dori inele
Și cercei cu diamant
Brățări groase, cât mai grele,
Parfum fin, deodorant...
Copiii vor bani la plicuri
Jocuri noi, interesante,
Telefoane, căști, joystick-uri
Ori tablete performante.
Moșu', cu mișcări dibace,
Bagă cardu-n bacomat
Uitând că de-o vreme-ncoace
Este angajat la stat.
Și brusc inima-i tresare
Nici nu știe ce să zică
Că degeaba barba-i mare
Dacă leafa este mică.
Și începe să regrete –
Nu inele, nu joystick-uri,
Ci o să le pună-n ghete
O grămadă de nimicuri.
Nici n-ar vrea să se mai ducă
Către cei care-l așteaptă
Și-ngrozit de cap se-apucă,
Fiindcă soarta e nedreaptă.
Căci va fi o mare larmă,
Și deși e sărbătoare
Alungat va fi să doarmă
Pe preșul de la intrare.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.