Lumea asta-i ca un arbore, o, fiul meu!
iar noi suntem pe el fructe pe jumătate coapte.
Fructul verde atârnă greu pe ram,
nefiind nici frumos, nici demn de cerul gurii.
Dar când s-a copt, îndulcit, năclăind buzele,
atunci el cântăreşte uşor, pe crengi. Fanatismul,
asprimea vin din ignoranţă:
câtă vreme eşti făt, te hrăneşti cu sânge.
vezi mai multe poezii de: Moulavi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.