Muguri de speranță
Lacrimilor noastre-amare
Plânse toate-n taină seara
Le-a răspuns pe îndelete
Milostivă, Primăvara.
Iată, jeluirile cumplite
Îngânate sub fulgi grei
Ea le schimbă-nduioșată
În cucernici ghiocei.
Se coboară-așa... sfioasă
Mângâind în mers copacii
Muguri vii răsar în urmă-i
Și-ard în poienițe macii.
Ca un văl de aer proaspăt
Peste codrii-nalți se-ntinde
Râu'-și murmură-nvierea
Miozotul se aprinde.
Prin coroanele-nfrunzite
Blând scăldate în lumină
Cântăreții biruinței
Simfoniile-și îmbină.
Și cu trilul lor firav
Ce vibrează-n dulci culori
Ne dau știre c-au sosit
Trubadurii călători.
În grădini se-așterne viața
Azvârlind prin pomi culoare
Râd de lângă fântânioară
Trandafirii pe cărare.
Înflorind natura-ntreagă,
După legea ei firească
Prinde, fiindcă-i Primăvară,
Parcă și-omul să-nflorească.
vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Din condeiul tău, ies cuvinte ce sunt balsam sufletelor calde.
valentin
luni, 18 aprilie 2016