Ascult chemarea nopții cu plăcerea
pe care-o simt când vocea ei mi-alină
căderea ca o piatră de lumină
din șarpele ce-a inventat durerea,
Spirala unui foc ce se ridică,
formând vârtejul cel pierdut în noapte,
înconjurând, din stele, numai șapte,
în ritualul celor fără frică.
O-aștept pe ea, ca ghid, să mă conducă
în căutarea pietrei mele Pi,
sau, după rituri noi, să îmi aducă
a opta piatră, care îmi va fi,
în viața ce-a trecut ca o nălucă,
speranța într-o infinită zi.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Poezie pătrunzătoare şi plină de frumuseţea versurilor!
Felicitări!
Mi-a plăcut tare mult!
estera
marți, 26 ianuarie 2016
"Te iubesc, sau. ..fii așa cum ești !"
Semn de plăcută lectură.
mirimirela
luni, 25 ianuarie 2016