Muzica spațiului încetează, noaptea se desparte-n două.
O fetișcană brunetă, plimbându-se prin capul meu,
stă c-un braț în afară.
Cineva înalță o scară către visele mele.
Un înger cenușiu bate din aripi
în jurul lămpii.
Gândul meu dislocă un picior,
urechea stângă a cerului nu aude plânsul îndrăgostiților.
Sunt ochiul unui marinar mort în India,
un ochi mergând, cu două picioare.
Pântecul vecinei așteaptă dilatarea nopții, puterea bărbatului.
Cealaltă jumate a nopții fuge de lume, cabrându-și sânii.
Am doar cealaltă parte a energiei,
toate-acestea mă dizolvă-n viitor și nu-mi mai amintesc cine sunt.
traducere - g.Cristea
Corte transversal do poema
A música do espaço pára, a noite se divide em dois pedaços.
Uma menina grande, morena, que andava na minha cabeça,
fica com um braço de fora.
Alguém anda a construir uma escada pros meus sonhos.
Um anjo cinzento bate as asas
em torno da lâmpada.
Meu pensamento desloca uma perna,
o ouvido esquerdo do céu não ouve a queixa dos namorados.
Eu sou o olho dum marinheiro morto na Índia,
um olho andando, com duas pernas.
O sexo da vizinha espera a noite se dilatar, a força do homem.
A outra metade da noite foge do mundo, empinando os seios.
Só tenho o outro lado da energia,
me dissolvem no tempo que virá, não me lembro mais quem sou.
vezi mai multe poezii de: Murilo Mendes
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.