Privesc cerul nopții de azur
Îmbrăcat în mantie de stele,
Iar de nicăieri aud un murmur
Al gândurilor mele grele.
Copacii înfloriți s-adună
Să țină sfatul clipei,
Al noptii cunună
Învăluită în mrejele miresei.
Vântul poartă cu sine
Florile nunții de aramă,
Iar dorul meu de tine
Ușor-ușor, mă omoară.
Nu este nici frig, nici racoare,
Iar eu aștept îngândurat
Să apară din nou soare
În intunericul cel uitat.
vezi mai multe poezii de: Cosmin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.