Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CLXXXV

Rondel de Aprilie

Cu flori multe-mpodobită
A bătut la geam, Aprilie,

E frumos să fii OM
Cu înțelepciune și știință,
Să porți respectul tuturor
Și-n inimă să ai credință.

Tu vânt furios ce-mi suflii mânie,
Ce marea stârneşti, de-n urlet mă frânge,
Adu-mi din neant în gând simfonie
Ca-n mine s-aud cum plouă, cum ninge.

Vreau să mă transform în soare
prin raze să îți vorbesc..
ori să mă preschimb în lună
noaptea să te învelesc...

După nori se-nvăle Luna
Într-o iarnă ancestrală,
Horoscoapele-ntr-una
Prezic: spaimă mondială!

Nu ma lasa sa cad,
In adancul luminos.
Plin de razele frumoase,
Ale soarelui tafnos.

Poetul vine
de departe
ori din acest brutal prezent
şi merge

Privește cum plânge cu frunze roșcate
iubirea închisă în turnul cel sacru,
o harpă a morții suspină macabru
când secera lunii în apă se zbate.

Cand iese soarele din nori
Te gândesti sa nu mai mori
Ci sa zbori.

În umbra unui pom pitic,
Maria strânge pic cu pic
Sudoarea zilei, între palme
Și zice-n gând:"Mulțumesc Doamne!"

LESPEZI DE CER

Aș fi vrut să te-ating
dar acum nu mai pot

Privesc cerul nopții de azur
Îmbrăcat în mantie de stele,
Iar de nicăieri aud un murmur
Al gândurilor mele grele.

odată
m-a tras iubirea de mânecă
să mă întrebe
de tine.

Parfumul florilor de liliac
Adoarme-n tufe Timpul iar şi iar,
Şi clipele se zbat captive-n sac,
Sã strige sau sã plângã e-n zadar.

cei care se cred genii
s-ar putea chiar să fie
pentru că sunt nebuni
și nu au noțiunea de modestie