Muza te inspiră, zuza te inhibă
Şi te duce iute-n pană de idei,
Ce-ţi blochează capul cu un fel de gripă,
Care nu-ţi mai trece, orişicâte iei.
Muza te înalţă, zuza te doboară
Şi te ţintuieşte, mult, acolo jos,
De te desconsideri, ca paraua chioară,
Negăsindu-ţi rostul, sau vreun folos.
Muza te transpune, zuza te blochează
Şi te panichează, într-un mod ciudat,
Nemaiavând mintea suficient de trează,
Cât să nu consideri că eşti un ratat.
Însă dacă zuza o transformi în muză,
Îmbrăcând-o-n straie de ales alai,
Vei vedea că nu e chiar aşa mofluză,
Regăsindu-ţi verva ce o cunoşteai.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.