Mi-e atât de dor, copile,
De ochii tăi cuminți,
Adună-ți niște zile
Pentru pierduți părinți!
Iar tu, dorită noră,
Cândva, de vis mireasă ,
Din viață rupe-o oră,
C-un gând spre-a noastră casă!
Tu, giuvaier de fată,
Ce-n ochi ai furat cerul,
Bunicii tot așteaptă
Să le-arăți „cavalerul”!
Prieteni, voi ce faceți?!
Tot singurei, cuminți?!
Tot tainic, lacrimi stoarceți
Din chipuri ca de sfinți?!
Veniți câteva zile,
De noi să ne-amintim
Și timpului lentile
Pe ani să-i pironim!
Cât mai suntem cu viii,
În luminos răstimp,
Să ne-nvățăm copiii
Cum să găsească....timp!...
Nu-i timp de-o revedere,
Nici de-o destăinuire,
Prieteni? Bani, avere,
Nu reverii, iubire!...
vezi mai multe poezii de: dorurot