N-aș vrea să mă iubești pe jumătate,
Așa cum își iubește timpul clipa
Și-i vântuie, nemilostiv, aripa
Între văzduh de ziuă și de noapte.
Aș vrea atât: ca tot ce ne-nconjoară
Să-și răspândească peste noi tăcerea,
Să pot simți extazul sau durerea
Dintr-o iubire dulce sau amară.
Să văd, sub cerul nostru formidabil,
Dacă lumina bolților albastre
Va alunga din gândurile noastre
Destinul paralel și implacabil.
De s-ar topi pe undeva, departe,
Mirajul umbrei tale pasagere,
Aș crede-n începutul altei ere,
Când n-ai să mă iubești pe jumătate.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.