Cu mâna ta o lampă în zare ai aprins,
Chemându-mă la luptă cu valul și cu vântul,
Și-atunci când mă cuprinse talazul necuprins,
M-ai cufundat în bezna mai neagră ca mormântul.
Și lungă vreme, nici o lumină, nicăieri…
Acum în van renaște părelnica văpaie;
Mai pot aceste brațe, sleite de puteri,
Spre raza-nșelătoare o pârtie să-și taie?
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.