Din ce adânc pe care nu îl știm
Îți tragi izvorul, apă călătoare?
Nu te zărim prin văi, dar auzim
Epitalamul undei tale clare.
Și eu ca tine-alerg din loc în loc,
Oriunde-aș fi, mă aflu nicăieri,
Căci dragostea mi-i fără de noroc
Și încă își mai cată împlinirea.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.