Ce poate fi mai jalnic decât un biet hoinar
Ce doarme unde-apucă și-n zori pornește iar?
Pe căile străine e tuturor străin
Și nici un frate n-are și n-are nici cămin.
De tot ce îndrăgise cândva, acum s-a rupt;
I-e fruntea mohorâtă, obrazul lui e supt.
Când arborele verde s-a dezgolit de foi,
Amarnica-i tristețe cu ce s-o mai ogoi?
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.