Îndepărtat de tine, pribeag și hărțuit,
Cu gândurile-n flăcări, cu inima de gheață,
Mi se părea că numai în vis te-oi fi zărit…
Și-atunci, surâzătoare, mi-ai răsărit în față.
Și-am fost atunci asemenea acelui călător,
Care-n pustiul veșnic descoperă izvorul
Și își afundă fața în unda de izvor
Și bea până ce uită de sine călătorul.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.