Sunt ochii tăi ca marea de negri și adânci.
Ca marea și sprânceana îți este arcuită.
Și părul tău zvâcnește ca marea printre stânci.
Iubirea ta-i ca marea. Ca ea nedomolită.
Ci eu mă-ncumet încă în larguri să pornesc,
Mă pierd ca pescărușul furtunilor în ceață,
Mă mistui prin talazuri. Adâncuri mă momesc
Și pân′ la tine vânturi mă biciuiesc în față.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.