Cu pași ușori iubita trecea pe câmp încet.
Și florile din drumu-i aduna-n buchet.
Și se oprea tăcută iubita, deseori,
Obrajii cufundându-și, înlăcrimați, în flori…
Blestemul meu i-ajungă amarnic pe acei
Care mă țin departe de ea, de ochii ei!
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.