Ești, suflete, izvorul ce susură pe prund
Iar cu zglobiu prin unde înot și mă cufund.
Dintr-un pârâu într-altul de-o fi să mă aruci,
N-ar fi să pier. Pesemne aș mai trăi și-atunci.
Dar, dacă eu de tine aș fi înstrăinat,
Ca peștele m-aș zbate, a moarte, pe uscat.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.