În nopțile de vară, afară când te culci,
M-aș strecura hoțește la tine în grădină,
Și vinul de culoarea obrajilor tăi dulci
L-aș bea și însetarea mi-ar cere cana plină.
Aș vrea pe urmă fruntea să mi-o aplec ușor
Pe sânii tăi, pe alba și calda lor beție,
Și, fiindcă tot îmi este odată scris să mor,
Vremea mult râvnita clipă și ultima să-mi fie.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.