Fără saţiu-aş bea din vinul care-obrajii-ţi pârguieşte.
De-aş putea să rup mai iute mărul care-n raiu-ţi creştete,
Sânii-ţi să-mi păzească somnul, răsplătit aş fi regeşte.
Pentru-atât aş da şi morţii plata care şi-o pândeşte.
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac