Când a ieșit iubirea în lume prima oară,
A poposit la mine-n suflet, mai întâi,
Apoi s-a dus ca șoimul răzleț din țară-n țară.
Și m-am trezit deodată cu dorul căpătâi.
S-a-ntors de la o vreme, mi s-a lăsat pe creștet,
Sub fruntea scrijelată de brazde s-a-ncuibat,
A vrut să soarbă lacrimi din ochiu meu cel veșted,
Și-n loc de lacrimi, sânge țâșni, înveninat.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.