Sunt ochiul – ești lumina: solară mângâiere
Fără de care ochiul se-ntunecă și piere.
Ești unda – sunt meduza, în unda străvezie
Sclipind ca o imensă podoabă argintie…
Învolburată undă pe prunduri dac-o poartă,
Podoaba se preschimbă în sloi de sticlă moartă.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.