Noapte, stai, rămâi tu, beznă: an să fii, de ai putere!
Iată, mi-a sosit iubita: veac să fii, de ai putere!
Ceas din zori, te poticneşte: jocuri noi iubirea cere.
Ne-alungi dulcele-ntuneric şi ne mâi către durere!
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.