Mare fără de hotare, face-te-ai neagră cerneală.
Și voi, trestii, numai pene de scrisori, pe porunceală:
Toți diecii, cărturarii, câți or fi pe lumea-ntreagă,
Să tot stea să-mi scrie dorul – dar nici gând să-l înțeleagă.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.