Și gura ta… - Nahapet Kuceac
Adăugat de: Gerra Orivera

Când ieși în uliță, spre seară, se adumbrește luna plină;
Ca unda lacului tresaltă sprânceana neagră, când te miri.
Și gura ta e ca fântâna murmurătoare, din grădină,
În care picură agale petale dulci de trandafiri….



Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii



vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.