Frumoasa mea, cu straiul ca rodiile coapte,
Din miazăzi venit-ai, sau vii din miazănoapte?
Știu numai că-n clipita în care ne-am privit,
Căzu asupră-mi cerul albastru, nesfârșit,
Și-acum mă rog de soare, de stelele vecine,
Ca să rămâi de-a pururi alături de mine:
O să-ți cuprind în palme obrajii amândoi,
Și o să uiți cărarea întoarcerii-napoi.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.