Spui, lucefere, că lumea luminată-i doar de tine.
Ah, o lună pământeană lângă piepu-mi strâns se ţine.
De-i iau vălul, mult mi-e teamă că sub razele-i divine
Te topeşti şi-arunci o lume în grea beznă şi-n suspine.
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac