Dac – ar fi departe să mă sting de dor,
Pe străine plaiuri, în străin mohor,
Dac-o fi, iubito, moartea să mă piardă
Taie-ți o șuviță și-i dă foc să ardă
Ca să-ți lumineze ca o lumânare,
Pașii tăi de jale, noaptea pe cărare.
Și de-o fi să-mi afli urma și s-ajungi
Iarăși pân′ la mine, după ceasuri lungi,
Vei dori – știu bine – brațele să-ntinzi,
Ca odinioară, gâtul să-mi cuprinzi –
Dar vei plânge-amarnic, clătinată-n vânt,
Sărutându-mi piatra rece pe mormânt.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.