Era adâncă noaptea și liniștea adâncă
Și mă aflam cu tine alături pe-o stâncă.
Vorbeam cu glas de gânduri, cu șoapte de priviri…
Ne toropeau miresme de fragezi trandafiri…
Dar m-am trezit, când vântul prin ramuri a foșnit:
Eram la fel de singur, cu visul ne-mplinit.
Traducere – Victor Tulbure și Dan Deșliu
Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
vezi mai multe poezii de: Nahapet Kuceac
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.