Acei oameni naivi dar îndrăgostiți
plecați de-cu-zori
de pe la ceasul al treilea
să-și curețe sufletul de pizmă.
Foarte mari erau visele lor
ca izvorul care-și scoate apa
de sub munte
cu multele lor mărunte
sclipiri.
Naivi dar îndrăgostiți
și frumoși,
oamenii norilor
urcau și coborau
printre dezamăgiri
cu zămbetul pe buze
ca și cum nimic
nu s-ar fi întâmplat
acolo unde locuiește splendoarea
farmecul și bunătatea
oamenilor exagerați
în naivitatea lor nebună
de a crede în orice.
vezi mai multe poezii de: Danut Cepoi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.