În lumina chioară a nopții
mă izbesc de poarta sorții.
Ricoșez
in fața Lunii.
Parcă-l văd:
Dl. Creator
legat, veșnic, cu ceară;
dopuri în urechi -
...
din demult
îmi aduc aminte
de ce-i înainte!
Horea, Cloșca și Crișan;
un țăran, un altul și-ncă un țăran.
În juru-l-e furia neamului de moți,
ai dacilor războinici, strănepoți.
* nu vână, contrara arterei
pe sens respirator. Nu!
dorința de-a fi evaporată
-nainte de-a atinge lacului luciu'
(!!!)
Sătul;
orice
Sânt ferestre!
din cleștele
înjurăturilor mele
L //soarelui//
de Prut!...
L-am avut,
nu l-am avut.
I
Hai să vorbim
despre moarte!...
- către Ioana -
Nu-ntotdeauna
poți vedea Luna!