Această vară s-a-înecat în ploaie,
Sătulă de prea marele deșert —
Înfuriat de vânturi sau inert —
Din clipa lenevită și greoaie.
O letargie cu miros de-absență
Și cântul desuet al unor vrăbii
S-au risipit cu palide corăbii
Și-au naufragiat în somnolență,
Ca un Columb dezamăgit de-Americi.
Nimic din spleenu-acesta nu mă-îmbie
În largi fecundități de poezie.
Tot ce-i aievea are pași eterici,
Iar visul șuieră ca un balaur
Care-a incendiat cu fulger ploaia,
Mi-a luminat fremătător odaia
Să văd că nu e turla mea de aur.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.