Trista libertate - Nazim Hikmet
Adăugat de: gabriel cristea

Îți vinzi
lumina ochilor atenți,
vigoarea vie-a degetelor tale,
căci tu frămînți
aceste bunuri, toate,
fără să guști din ele
măcar o bucățică.
Și bucurându-te de libertatea
de-a-mbogăți pe-acela
ce-ți amărăște mama
ți-o face să jelească -
ești liber...

Din clipa-n care ai venit pe lume
într-una,
toată viața,
ei îți îmbuibă capul cu minciuni,
iar marea-ți libertate
îți dă îngăduința
de-a cugeta cu degetul la frunte.
Și bucurîndu-te, astfel,
de libertatea conștiinței -
ești liber...

Îți cade capu-n piept
ca retezat din ceafă
de-un ascuțit hanger,
brațele tale zac pe jos
din umeri smulse, fărîmate,
și rătăcind pe drumuri cu marea-ți libertate
de-a nu avea de lucru și-a flămînzi mereu -
ești liber...

O, îți e dragă țara
mai mult decît orice.
Dar într-o bună zi e scoasă la mezat
și-apoi vîndută -
Americii, de pildă.
Vîndută-i, se-nțelege,
și marea-ți libertate.
Și bucurîndu-te de libertatea
de-a fi-n sfîrșit o bază militară -
ești liber...

Cu mîinile-i pătate de sînge te înhață
Wall-street-ul.
Te trimite, să zicem, în Coreea,
cu marea-ți libertate
să umpli un mormînt -
și bucurîndu-te, astfel, din plin
de libertatea de a fi ucis
ca un ,,soldat necunoscut'' -
ești liber...

Te-am auzit spunînd
c-ar trebui să viețuim astfel,
ca oamenii adică.
Să nu mai fim o cifră doar,
unelte sau mașini.
Dar, pînă una-alta, tu ești întemnițat.
Încătușat odată cu marea-ți libertate.
Și bucurîndu-te de libertatea
de-a fi izbit cu pietre,
zvîrlit în închisoare
sau spînzurat de-un pom -
ești liber...

Oricît ai căuta,
n-ai să găsești pe nicăieri
cortina grea lucrată-n fier,
nici gard de șipci
și nici perdea de tul.
Și n-ai nevoie să-ți alegi
în lumea asta libertatea,
pentru că vezi și tu: ești liber!
Dar libertatea asta
e jalnică, sub stele.

1951

traducere - Virgil Teodorescu



vezi mai multe poezii de: Nazim Hikmet




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.