A fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochi albaştri
îndrăgostit de o femeie mărunţică.
Ea visa să aibă o căsuţă foarte mică
cu o grădină sub fereastră
și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină
Dar uriaşul, cu mâinile lui de uriaş
menite să înalţe un întreg oraş,
nu putea construi visul femeii,
adică, o căsuţă foarte mică
cu o grădină sub fereastră
și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumimnă.
Iar într-o zi când soarele-a apus,
ea ochilor albaştri le-a spus
„Rămâneţi cu bine!"
Căci a venit unul cu avere şi stare
și a dus-o pe femeia mărunţică
la visul ei, adică
la o căsuţă foarte mică,
cu o grădină sub fereastră
și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină.
De atunci uriaşul e singur pe lume,
singur de tot,
dar şi-a dat seama
că dragostea lui de uriaş
menită să înalţe un întreg oraş,
nu ar fi putut încăpea
într-o căsuţă foarte mică
cu o grădină sub fereastră,
și în grădină mult caprifoi cu florile-n lumină.
Deci a fost odată ca niciodată
un uriaş cu ochi albaştri
îndrăgostit de o femeie mărunţică.
Femeia... visa.
vezi mai multe poezii de: Nazim Hikmet
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:)
@ Adina Speranta
-Poate că, nu greșea, în visarea sa; dar, da! greșeala-i parte din loc!
nu-joc!
purice
narcispurice
luni, 14 iunie 2021