Vegheați atenți la dansul lung al vieții!
Hotarul fin dintre ce-"a fost" și ce "va fi"
E-atât de strâmt și-ndepărtat! Nu-l poți păși
Când lași prezentul în vâltoarea ceții.
Sunt umbre și năluci la tot popasul,
Ce îți cerșesc timp prețios din ceasul tău
Și-ți ispitesc balanța dintre bun și rău,
Cutremurându-ți, printre țeluri, pasul.
Ne-ar trebui înaltul de aripă,
Să crească lin cărarea noastră către sori.
De-acolo sus, s-alegem liniștiți culori,
Cu care să pictăm miezul din clipă
Și, ca un vultur, să desfacem norii,
Largi aripi spre cărarea noastră. Zorii...
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.