Nebună e lumea de crede că poate
Că știe și poate să facă de toate,
Nebun este omul ce spune că știe
Secretul din viață ce-l face să fie...
Nebuni sunt copacii în floare, devreme
Când norii zăpadă încă vor a mai cerne,
Nebune sunt păsările care rămân
În toamna târzie cu frigul stăpân...
Nebună, nebun, nebuni și nebune...
Cu ce drept acuzi și vrei a le spune
Că totul nu e ce-a fost? Da, nu este
Căci timpul trecut acum e poveste,
Prezentul trăiește-n ființe-ancorate
În ziua de mâine... Sunt transfigurate!
Așa se explică de ce nu-înțelegem...
E gândul ne bun și-n el noi ne pierdem!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.