De-atâta răutate ce-n jurul meu se strânge
Prin oglindirea mării privesc cerul cum plânge
************************************************
E totul amintire că ardem firul vieții
Și strazile-s străine căci ne iubim pereții
Ne punem la-ndoială cuvântul și esența
Și capturați de vise ne vindem existența
Adeseori parcurgem iubiri nemărginite
Și aruncăm cu piatra în clipele trăite
Dar zilele-s străine în calendarul vieții
Aflați în întuneric vorbim doar cu pereții
Lăsăm să cadă dorul pe ochii triști ai lumii
Călcând pe demnitate noi ne-am ucis străbunii
Dar suferința-i mare în trupul cu dreptate
Că rănile-s multiple iar viețile ni-s luate
Atingem cu privirea atâtea nopți stelare
Cunoaștem firul ierbii și razele de soare
Dar ceea ce nu poate vreun om s-ating-o dată
Este chiar libertatea și n-o găsești pe hartă!
Georgian Ionuț Zamfira 05.03.2021
vezi mai multe poezii de: Ionutz21