Departe, departe, departe,
La poale de munți fermecați,
Pleca-vom din viață spre moarte
Frumoșii cetății bărbați.
Pleca-vom cu dorul de stâncă
Spre pântecul ocnelor joase,
S-aducem lumină în suflet,
S-aducem lumină în case.
Spre hrube uitate de vreme,
Pleca-vom în zorii de zi,
Sămânța atâtor blesteme
S-o pierdem în bulgări de glii.
Comori ferecate-n filoane,
În lacrima pietrei visăm
Noi, Gheorghe, Ștefane, Ioane,
Cu zeii la masă să stăm.
Noi suntem comoara cea mare,
Spetiți în corvezi și nevoi,
Și aurul lumii îl ducem
Sub unghii, în oase, cu noi.
vezi mai multe poezii de: ilie scarlat
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Fiorul patriotic, al dragostei pentru mineri, acești bărbați destoinici, transformă poemul intr-o odă.
Foarte frumos spus.
Anisoara Iordache
miercuri, 11 decembrie 2024