Foaie verde precum prazul,
Mă dusei să-nnec necazul
Într-un zaibăr scos din vie,
Rece, fir-ar el să fie,
Şi-nnodai, domol, pahare,
Până-aproape de-nserare.
Iar când soarele apuse,
Beştelii că mi se duse
Tot necazul, bată-l vina,
Căci găsisem tescovina.
De m-oi supăra vreo ţâră,
Am de-acuma băutură,
Trandafiri şi nişte praz,
Să le scutur pe grumaz.
Cât mai am pahar, necazul,
Iute o sări pârleazul
Şi-o fugi nătâng, într-una,
Pân-oi obosi cu mâna.
vezi mai multe poezii de: Mihai_Manolescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.