Cerul plânge, astre plouă,
Stropi de lacrimi prinse-n rouă,
Steaua Nordului e-n sud,
Norii în răcori asud,
Marea iar a furat luna,
Pe nisip răsună struna,
Focul zburdă în steluţe,
Pe cer merg nişte căruţe,
Soarele se-ascunde-n zori,
Se răneşte vântu-n flori,
Evadând din curmătură
Frigul vine la căldură.
Stelele se-neacă-n mare,
Furia încă mă doare,
Ţipă liniştea în mine
Mutilez noi foi veline,
Dorul nu mi-l mai găsesc,
Strigătele-mi răguşesc ,
Norii caută lumină...
Parcă-aş vrea să nu mai vină,
Mă frământ în fel şi chip,
Scoica râde pe nisip,
Vraja ei mă tot domină...
Doamne, fă-o să revină !
Zarea mi se-aşează-aproape
Picurând zorii pe pleoape,
Tot privesc până departe,
Nu-i nici ziuă, nu-i nici noapte,
Parcă-o văd în depărtare,
Iar apare, iar dispare
Prind din zbor dulce fior,
O iubesc sau o ador ?
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
cristina,
Mă bucur din suflet !
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 25 noiembrie 2016
nadira,
Mulţumesc tare mult!
stefan doroftei doimaneanu
vineri, 25 noiembrie 2016
Scrii tare frumos. imi place
cristina
joi, 24 noiembrie 2016
Versurile tale sunt foarte reusite prin ceea ce transmit.
nadira
joi, 24 noiembrie 2016