Se plimbă iar neliniştea în linişti
Mă refrământ într-un aluat de tină,
Pe corbi de vânt, pe florile din inişti
Alerg tardiv tot căutând lumină.
Murit-au zori pe geana mea hapsână
Prin răsărituri oarbe umblă noaptea,
Deşi plutesc, prin soarta mea nebună
În schiopătat şi-n cârje umblă moartea.
Nu ştiu de ce se-nseninează cerul
Când încă mai privesc adânc în mine
El recunoaşte că-am aflat misterul
Păcatelor ce mi s-au scurs prin sine.
Mi-ascult durerea cum se umflă-n crize
Cum bântuie prin noapte dezinvoltă,
Din umbre se adună zeci de vize
Pe paşaport de trecere spre boltă.
Cât de curând voi locui pe norii
Ce mi-au săpat cu-atâta zel morminte ,
Voi fi în fulgerul ce-aprinde zorii
Şi voi tuna prin ploaia din cuvinte.
19.09.2019
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.