bat la ușa cuvintelor
îmi răspunde o bătrână
cade peste bordei
lumina eminesciană
singur
luceafărul arde
într-un colț
portretul zâmbește
nemuritor
păsesc înăuntru
file îngălbenite cu miros de tei
si cafea
ferestrele fumurii
ca niste gânduri
orchestrate,
aveau ochi
un amor trist
ucis inainte de vreme
surâde
pătat
sărmanul de mine
sertarul cu amintiri
închis
rămâne o vrajă
de zei condamnată
la un priveghi veșnic
citesc gândurile scrise
mă scriu odată cu ele
bătrâna
schimbă busuiocul de la icoana
cu gust amărui
inima altar
unde literatura
la sfat cu zeii modelează
în noi
pe Eminescu.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.