Corăbii negre, deformate
Pictează ceru-n tușă grea,
Iar gândurile-s spânzurate
De neputința de a vrea!
Potop coboară peste toate,
Stihii se nasc și cresc mereu,
Ca-n închisori zăcem în case,
Și monștrii cresc în gîndul greu!
Un vânt de gheață ne alungă,
De-atâtea zile de pe drum,
Perfida ploaie ne cunună,
Cu neviața dintr-un turn.
Ne vrea nebuni,dar ea nu știe,
Că la nebuni vin cai de basm
Și-i poartă-n sus peste stihie,
De unde râd plini de sarcasm!
De-atâtea zile bați în geamuri
Și vântul pradă pe cărări,..
Poate robești și-alte meleaguri,
Poate te storci pe-ntins de mări!...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.