stați
frunzele crescute pe crengile filei
nu le numărați voi tulpinile smulse cu arterele mele
dezgolite de carne de primi pași ai lumii din voi
dezgolite de viață de prima toamnă ucisă în mine
nu-mi socotiți primele lacrimi ale verbelor născute
ale clipelor trecute al visului frânt sub privire străină
opriți-vă
sunt eu prizonierul tristeții depline
și deplin apăsat sub odioase priviri dezgolesc prima toamnă ucisă în mine
dar vie în voi acei neucisi
vesnic îndrumătorii luminii voi puntea dintre cuvinte și șoapte
voi care-mi spargeți gândul în șapte din șapte
lăsați-mă vântului să dispar în el o noapte umplut cu întunericul
din litere sparte să descriu ca beznă iubirea din voi
o să spun cuvintelor că nu existați și viselor c-ați fost minciuni
pe buzele frunzelor din toamna ucisă de mine
pe buzele frunzelor din toamna ucisă de voi citește o lacrimă
până la gust
până la oase mă arde mânia în care speranțe se răsucesc se agită
mă strâng cu mâinile lipite de albul hârtiei
înconjurat fără scăpare îmi scutur sufletul biciuit
de scame și alte nimicuri până străinii revin
mai plâng o secundă
în toamna ucisă de mine
ucis de voi într-o toamnă
Mitică Horlaci
18 oct.. 2018
Londra
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.