caii caută un loc să şadă
luna-ncearcă să ne vadă
iarba cere să te-ntindă
noaptea vrea să-i fiu oglindă
piatra-i gata să mă tacă
verbu-i la un pas de dacă...
ploaia-n tălpi ne şchioapătă
trupul umbră-şi capătă
mărul muşcă adânc din mine
verdele îţi vine bine...
ochiul se aruncă-n mare
orizontul vrea culoare
degetele frâng lumina
aripile-şi uită vina
roşu curge din pahare
setea se prelinge-n zare
caii locul nu-şi găsesc
stele-n iarbă se topesc
copacii te rătăcesc
păsările-n lung mă cresc
unde-i luna?
chiar acuma...
vezi mai multe poezii de: adina coltea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
caii sunt punct de plecare şi un fel de centru de greutate înşeuat de cuvinte...
mi-ar plăcea să-i las să fie, rotund, în ideea jocului sub neclar de lună. deopotrivă,însă, mi-ar plăcea să ştiu nepotrivirile din vers, în ochii ce-mi se alătură-n poveste... :)
adina coltea (autor)
sâmbătă, 01 august 2015
Mi a plăcut foarte mult !
mirimirela
vineri, 31 iulie 2015
Recitind cred ca blacks are dreptate. Dar tu esti autoarea si evident tu decizi.
stomff
vineri, 31 iulie 2015
vă foarte mulţumesc, tuturor şi fiecăruia în parte!
mă bucur mult că sunt aici. foarte mult!
adina coltea (autor)
vineri, 31 iulie 2015
primul vers ar trebui rearanjat, dar si in forma postata, este o creatie tare. felicitari!
blacks
vineri, 31 iulie 2015
Iarasi o poezie minunata! Imi place mult cum scrii.
stomff
vineri, 31 iulie 2015
Interesantă contopire de imagini!
CTN
vineri, 31 iulie 2015
mă-nclin. cu sufeltul mă-nclin!
adina coltea (autor)
vineri, 31 iulie 2015
versuri scrise cu intelepciune...
felicitari!!!
fii binecuvantata!
danab
vineri, 31 iulie 2015