În focul bătăliilor prea grele,
O albă noapte viața ni se pare,
Pulsând cu frumusețile-i amare
Precum un cer incendiat de stele.
Un diagnostic aberant e timpul,
Pe lungul rețetar al întâmplării.
Un hap ce-ți dă mirajul transformării
Și-ți schimbă c-o suflare anotimpul.
Noi nu suntem hazardul, care cere
Câștigul unui loz în plic, arvună
La o bătaie-a inimii mai bună,
Cu-aorta înfundată de plăcere.
Ne-am încrustat în inimă credințe,
Sonore voci, de-a pururea elogiu
Secundei-Dor, eternă-n orologiu
Și-n zidul nesurpatelor dorințe.
De-aceea cei ascunși sub văl de ceață
Pentru-a săpa în propriul piept și-a pune
Iubirea, stârv în gropile comune,
Se mai numesc Nevrednicii de viață.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.